Amintiri
Imi amintesc cu placere de inceputurile mele intr-ale cresterii raselor nationale de caini ciobanesti romanesti.
Ca orice inceput, nu a fost usor, dar tocmai asta m-a facut sa lupt cu greutatile pentru a putea face realizabil un vis frumos, acela de a intemeia o canisa si de a ma ocupa responsabil de cresterea acestor caini deosebiti.
Incepand cu anul 1995, sub imperiul impresiilor deosebite lasate de fiorosii dulai intalniti in drumetiile montane, am cautat sa adun cat mai multe informatii despre rasele noastre nationale. Am avut posibilitatea sa merg la proprietari sau chiar crescatori si sa-mi conturez o imagine realista asupra fenomenului, atat cat am putut la acea data.
Imi amintesc, la fel, tot cu placere, cum ma delectam cu lectura revistelor vremii, cu tema chinologica: Cainele meu si Dog Magazin, accesul la internet in acei ani nu era tocmai facil. Prin intermediul articolelor din acele pagini, scrise intr-o maniera profesionista, lucru mai rar intalnit in prezent, am putut sa imi trasez un ideal a ceea ce imi doresc prin aceasta activitate chinologica. Atat de mult am fost atras de aceasta frumoasa pasiune dobandita si apoi cultivata, incat m-a influentat si ca orientare profesionala. Astfel, in prezent sunt absolvent al Facultatii de Zootehnie din Iasi.
Prima catelusa de mioritic, cumparata in 2001 am numit-o Zada, din parinti fara origine cunoscuta, ea m-a facut ca indiferent de traseul pe care l-am urmat ulterior sa ma intorc iar si iar la MIORITIC.
Ca orice inceput, nu a fost usor, dar tocmai asta m-a facut sa lupt cu greutatile pentru a putea face realizabil un vis frumos, acela de a intemeia o canisa si de a ma ocupa responsabil de cresterea acestor caini deosebiti.
Incepand cu anul 1995, sub imperiul impresiilor deosebite lasate de fiorosii dulai intalniti in drumetiile montane, am cautat sa adun cat mai multe informatii despre rasele noastre nationale. Am avut posibilitatea sa merg la proprietari sau chiar crescatori si sa-mi conturez o imagine realista asupra fenomenului, atat cat am putut la acea data.
Imi amintesc, la fel, tot cu placere, cum ma delectam cu lectura revistelor vremii, cu tema chinologica: Cainele meu si Dog Magazin, accesul la internet in acei ani nu era tocmai facil. Prin intermediul articolelor din acele pagini, scrise intr-o maniera profesionista, lucru mai rar intalnit in prezent, am putut sa imi trasez un ideal a ceea ce imi doresc prin aceasta activitate chinologica. Atat de mult am fost atras de aceasta frumoasa pasiune dobandita si apoi cultivata, incat m-a influentat si ca orientare profesionala. Astfel, in prezent sunt absolvent al Facultatii de Zootehnie din Iasi.
Prima catelusa de mioritic, cumparata in 2001 am numit-o Zada, din parinti fara origine cunoscuta, ea m-a facut ca indiferent de traseul pe care l-am urmat ulterior sa ma intorc iar si iar la MIORITIC.
In anul 2002, am adus-o de la un gospodar din judetul Iasi, care avea si turma de oi, pe Soima, femela de CR de Bucovina, tot din parinti fara origine, care m-a facut sa apreciez ce inseamna un temperament bun la un caine ciobanesc romanesc.
In acelasi an am adus de la o ferma o femela de carpatin, Cimbra o botezasem, la fel de garda veche, fara origine cunoscuta. Cu aceasta femela nu am fotografii, in schimb am poze cu unul din cele doua cuiburi ale acestei femele, acasa la parintii mei. Masculul cu care am montat femela de carpatin era un sur frumos pe nume Alpi, adus in Iasi de un prieten, de la Bistrita.
Am ajuns si la momentul cand am luat hotararea de a ma ocupa efectiv doar de o rasa romaneasca, Mioriticul. S-a intamplat atunci cand l-am cunoscut pe Puiu Pal, cu care am stabilit o prietenie frumoasa si o colaborare benefica pentru ambii.
Voi continua aceste randuri ......
Am ajuns si la momentul cand am luat hotararea de a ma ocupa efectiv doar de o rasa romaneasca, Mioriticul. S-a intamplat atunci cand l-am cunoscut pe Puiu Pal, cu care am stabilit o prietenie frumoasa si o colaborare benefica pentru ambii.
Voi continua aceste randuri ......